address

Galaţi str. Brăilei nr. 169

bl. A1 ap. 11 (parter)



schedule

by appointment

contact SKiNK

phones

0722.291.071

0723.219.476

scan to contacts

whatsapp

0722.291.071

facebook

tattooskinkstudio



e-mail

tattooskink@gmail.com

viber

0722.291.071

hangouts

tattooskink@gmail.com

photo gallery

tattoos

piercing

permanentmakeup




ʜ

aftercare

tattoo

• Bandajul se îndepărtează după două, trei ore.
• Tatuajul se clăteşte cu apă rece şi se şterge prin tamponare cu un prosop de hârtie.
• Se aplică unguentul de câte ori este nevoie, înlăturându-se excesul prin tamponare cu un prosop de hârtie.
• Nu se bandajează.
• În prima săptămână se evită contactul cu apa.
• În prima lună nu se recomandă expunerea îndelungată la soare.
• Nu se cojeşte şi nu se scarpină locul tatuat.
• Mâncărimea se înlătură prin lovirea uşoară a zonei tatuate sau ştergerea ei cu alcool.
• Tatuajul se va acoperi cu îmbrăcăminte curată şi largă.

- Bandajul se îndepărtează după cel puţin două ore, timp suficient pentru ca rana să nu mai sângereze. Tatuajul va fi clătit cu apă rece, care va închide porii, oprind astfel ieşirea cernelii şi sângerarea (dacă mai sângerează). Nu se va folosi la clătire o cârpă udă sau un prosop ud, pentru a nu provoca rănirea locului tatuat. Se clăteşte cu mâna şi se tamponează cu un prosop de hârtie. (Nu se şterge şi nu se freacă, doar se tamponează)
- După tamponare se aplică puţin unguent, (Bepanthen® - unguent, Baneocin® - unguent sau Kanamicină® - unguent oftalmic) ori de câte ori este nevoie pentru a preveni uscarea exagerată. Surplusul de unguent se absoarbe cu un prosop de hârtie; tatuajul va absorbi atât unguent cât are nevoie.
- Nu se va acoperi cu bandaj. Trebuie expus la aer ca să poată respira, ceea ce va grăbi vindecarea. Îmbrăcămintea trebuie să fie curată şi largă, pentru a nu infecta şi irita zona tatuată.
- Sub duş, tatuajul se acoperă cu un strat gros de unguent. Apa este cel mai rău mediu pentru tatuaj.
Sub apă, cojile se umflă şi cad prea devreme. Un tatuaj bine întreţinut va arăta mult mai bine după vindecare. Când nu este bine îngrijit, tatuajul pare decolorat, şters şi nu prea strălucitor.
- Locul tatuat nu se scarpină oricât de tentant ar fi. Cojile trebuie să cadă în mod natural. În caz contrar, locul va rămâne şters şi decolorat, şi se va observa după vindecare. Lovirea uşoară a locului, va atenua mâncărimea. (Uneori se poate şterge cu puţin alcool). Tatuajul este vindecat când cojile cad singure.
- În prima săptămână după vindecare, tatuajul nu va arăta foarte bine. După ce cojile cad, la suprafaţa tatuajului va apărea un strat de piele albicios. Este piele moartă, care va cădea după câteva zile. Câteodată, ungând locul cu vitamina E, tatuajul va arăta mai bine. Tatuajele negre se vindecă mai repede decât cele colorate. Expunerea la soare nu este indicată, pentru câteva luni, dacă este posibil. (Soarele decolorează tatuajele noi şi determină îmbătrânirea lor în timp. În special cele colorate)

Complicaţiile care pot surveni în urma unui tatuaj?

• Infecţii - echipamentul nesterilizat de tatuat şi acele ori cerneala reutilizate, pot transmite boli ca HIV, hepatita sau infecţii ale pielii.
• Reacţii alergice - pigmenţii conţinuţi de cerneală pot cauza ocazional reacţii alergice. Chiar dacă se întâmplă foarte rar, tratamentul este anevoios, deoarece pigmenţii sunt dificil de înlăturat din piele.
• Granulom - aceştia sunt mici noduli ce se pot forma în jurul corpurilor străine din organism, respectiv al pigmenţilor din vopsea.
• Keloide - persoanele predispuse la apariţia cicatricilor keloide (cicatrici intradermice extensive, cu dezvoltare exuberantă, ce apar ca răspuns la traumatisme ale tegumentului), pot dezvolta boala ca urmare a tatuajului.
• RMN (rezonanţă magnetică) - unele persoane pot simţi arsuri sau zona tatuată se poate inflama, in urma unui control RMN.

Aveţi obligaţia de a contacta operatorul şi/sau un cadru medical, la primele semne de inflamaţie anormală, posibilă infecţie, sângerare sau vindecare întârziată!


piercing

• Fiecare organism este unic şi perioada de vindecare a piercing-ului, poate varia considerabil de la o persoană la alta. O îngrijire corespunzătoare (sau dimpotrivă), afectează semnificativ durata de vindecare
• Este foarte important ca piercing-ul să fie spălat de trei ori pe zi în primele trei zile, de două ori pe zi, următoarele trei zile, apoi o dată pe zi până la vindecare.
• În primul rând trebuie îndepărtate toate secreţiile care apar în jurul piercing-ului (aceste secreţii trebuie să apară doar în prima perioadă a procesului de vindecare).
• Pentru piercing-ul oral (limbă, buză sau obraz), se clăteşte gura după fiecare masă cu un antiseptic (Citrolin®). Se vor evita în primele trei zile condimentele, sarea, acriturile şi băuturile acidulate, care pot irita piercing-ul. Îngheţata sau chiar un cub de gheaţă, pot reduce din inflamaţie.
• Cu o îngrijire adecvată, infectarea piercing-ului este rară. Dacă se întâmplă, trebuie consultat un medic. DACĂ INFECŢIA APARE LA PIERCING-UL NAZAL, TREBUIE URGENT CONSULTAT UN MEDIC. O INFECŢIE ÎN ACEASTĂ ZONĂ POATE FI FATALĂ.
În cazul apariţiei unor semne de infecţie, poate fi folosit un unguent cu antibiotic (nu mai mult de zece zile). Unguentul trebuie aplicat după spălare.
• O mică durere şi o înroşire (ce poate dura în unele cazuri câteva luni) este normală la începutul perioadei de vindecare. Dacă durerea şi roşeaţa se amplifică pentru o perioadă mai lungă de timp, poţi avea o infecţie.
• Unii consideră că la sfârşitul perioadei de vindecare pot scoate bijuteria pentru un timp. Acest lucru nu e întotdeauna adevărat. Pentru piercing-ul în ureche, nas şi sept trebuie lăsată bijuteria în permanenţă cel puţin trei luni (şase luni pentru toate celelalte piercing-uri). Chiar dacă locul este vindecat, fistula (canalul piercing-ului) se cicatrizează mult mai greu. Mai mult chiar, dacă bijuteria este scoasă prematur, ţesutul delicat din interior poate fi rănit la reintroducerea bijuteriei.
• O dietă echilibrată şi un supliment de minerale, sunt foarte importante. Procesul de vindecare poate fi accelerat luând o tabletă de zinc (50mg) de două ori pe zi.

Perioade de vindecare
• Ear
Lobul urechii (Ear lobe) 4-6 săptămâni
Cartilagiul urechii (Ear cartilage) 3-6 luni
Tragus (Ear tragus) 3-6 luni
• Nose
Nas (Nostril) 6-8 săptămâni
Sept (Septum) 4-8 săptămâni
• Facial
Sprânceană (Eyebrow) 6-8 săptămâni
Obraz (Cheek) 6-8 săptămâni
• Oral
Buză (Lip) 8-10 săptămâni
Limbă (Tongue) 3-6 săptămâni
• Others
Buric (Navel) 9-12 luni
Hand web 6-12 luni
Sfârc - femei (Female nipples) 6-8 săptămâni
Sfârc - bărbaţi (Male nipples) 3-6 luni
Intim - femei (Female genital) 4-10 săptămâni
Intim - bărbaţi (Male genital) 4-6 săptămâni

Complicaţiile care pot surveni în urma piercing-ului:

• Alergia la bijuterie - apare în special ca rezultat al expunerii la materiale ce conţin nichel sau alte metale şi substanţe toxice;
• Deplasarea bijuteriei - atunci când părţi sau întreaga bijuterie se afundă în profunzimea pielii sau se deplasează de la locul de implant după piercing; aceasta se întâmplă de obicei atunci când se folosesc bijuterii neadecvate de piercing, destinate altor părţi ale corpului, dacă bijuteria este prea subţire sau dacă este mişcată mult înainte de vindecarea rănii; aceasta poate fi o problemă în cazul plasării acestora subcutanat (implant), ceea ce determină migrarea bijuteriei prin/sau sub piele, departe de punctul original de inserţie;
• Cicatrizarea defectuoasă - poate să apară în urma inserţiei deficitare a bijuteriei, deplasării acesteia sau ca urmare a unei infecţii;
• Inflamarea locală severă - ca urmare a piercingului, fiind mult mai periculoasă pentru piercingul oral; acest fenomen este diminuat prin alegerea corectă a bijuteriei;
• Infecţiile locale - se pot vindeca prin măsuri adecvate de îngrijire, respectiv igienă locală;
• Septicemia - este o infecţie sistemică gravă, care poate afecta întregul organism; necesită îngrijiri medicale imediate de specialitate;
• Sângerarea - este un fenomen care apare la toate procedurile de piercing. Zonele care prezintă risc crescut de sângerare ca urmare a piercingului sunt: zona genitală, limba şi buzele.


permanentmakeup

• Tatuajul se clăteşte cu apă rece (va închide porii, oprind astfel ieşirea pigmentului şi sângerarea) şi se şterge prin tamponare cu un prosop de hârtie.
• Se aplică unguentul (Kanamicină® - unguent oftalmic) ori de câte ori este nevoie, pentru a preveni uscarea exagerată. Surplusul de unguent se absoarbe cu un prosop de hârtie; tatuajul va absorbi atât unguent cât are nevoie.
• În prima săptămână se evită contactul îndelungat cu apa.
• Nu se cojeşte şi nu se scarpină locul tatuat. Cojile trebuie să cadă în mod natural.
• În prima lună nu se recomandă expunerea prelungită la soare. Soarele decolorează tatuajele noi şi determină îmbătrânirea lor în timp.
• Persoanelor predispuse la herpes, li se recomandă preventiv, administrarea de Zovirax® - tablete (conform prospectului).

Complicaţiile care pot surveni în urma unui tatuaj?

• Infecţii - echipamentul nesterilizat de tatuat şi acele ori cerneala reutilizate, pot transmite boli ca HIV, hepatita sau infecţii ale pielii.
• Reacţii alergice - pigmenţii conţinuţi de cerneală pot cauza ocazional reacţii alergice. Chiar dacă se întâmplă foarte rar, tratamentul este anevoios, deoarece pigmenţii sunt dificil de înlăturat din piele.
• Granulom - aceştia sunt mici noduli ce se pot forma în jurul corpurilor străine din organism, respectiv al pigmenţilor din vopsea.
• Keloide - persoanele predispuse la apariţia cicatricilor keloide (cicatrici intradermice extensive, cu dezvoltare exuberantă, ce apar ca răspuns la traumatisme ale tegumentului), pot dezvolta boala ca urmare a tatuajului.
• RMN (rezonanţă magnetică) - unele persoane pot simţi arsuri sau zona tatuată se poate inflama, in urma unui control RMN.

Aveţi obligaţia de a contacta operatorul şi/sau un cadru medical, la primele semne de inflamaţie anormală, posibilă infecţie, sângerare sau vindecare întârziată!


info

despre piele

Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsă a unui om adult acoperă o suprafaţă de circa 2 metri pătraţi şi are o greutate de aproape 3kg. Grosimea pielii variază între 0,5 şi 5mm. Pielea este relativ subţire în regiunile corporale puţin expuse la uzură sau presiune şi mai groasă pe suprafeţele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tălpi. La microscop se poate observa că pielea este formată din două straturi. Stratul extern, cornos al epidermei este format din 20-30 de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt aşezate una peste alta, asemeni unor ţigle, de aceea pielea se întinde cu uşurinţă în timpul mişcării. În fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzează, fiindcă celulele moarte sunt înlocuite în permanenţă cu altele noi. Sub epidermă, în stratul germinativ, celulele se află într-o continuă diviziune. Celulele nou formate sunt apoi încărcate cu o proteină rezistentă (cheratină), care determină cheratinizarea celulelor. Pe măsură ce iau naştere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi împinse spre exterior. O celulă ajunge în stratul extern în trei, patru săptămâni, aceasta fiind durata ei de viaţă. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzişori abia vizibili. Un om în timpul vieţii, pierde sub această formă cam 18kg piele. Sub epidermă se găsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmentul numit melanină prin procesul denumit melanogeneză. Melanina are rolul de a ne proteja de efectele dăunătoare ale radiaţiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai închisă la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzează, dacă este expusă la soare. Mai târziu, melanina migrează spre suprafaţa pielii şi se desprinde împreună cu celulele moarte - pielea bronzată devine palidă cu timpul. La cei cu pielea mai închisă, melanina este produsă în cantităţi mai mari.

tatuaje semipermanente

Bănuiesc că ai auzit de aşa-numitele tatuaje semi-permanente, cele care durează doar şase luni. Sau şase ani?
Se pare că nimeni nu ştie cu exactitate, şi asta pentru că nu pot fi făcute. Oricum, zvonurile sunt reale şi unele persoane chiar pretind că pot face astfel de tatuaje. Unii declară că tatuajul dispare după şase luni până la un an, alţii, aproximează între trei şi cinci ani. Cei din urmă sunt ceva mai isteţi: cine îi mai găseşte după cinci ani?

De ce doresc oamenii un tatuaj semi-permanent? De ce este această idee atât de populară? Deoarece nu vor să se implice. Peste 40% din cupluri sfârşesc printr-un divorţ; deci, uneori trebuie să trăieşti cu tatuajul mai mult decât cu perechea ta! E uşor de înţeles de ce ideea unui tatuaj "de scurtă durată" surâde multora. Te-ai răzgândit? Nici o problemă. În câteva luni va dispărea.

Ei bine... NU!
De fapt, atunci când pigmentul este introdus în piele, acolo rămâne. Se mai şterge cu timpul, dar nu dispare. Nu există o cerneală magică, ce dispare după o perioadă determinată de timp.

Unii spun că introduc pigmentul atât de superficial, încât tatuajul nu devine permanent; că pigmentul va intra cumva într-un strat de piele temporar, care se curăţă cu timpul. Acest lucru este de asemenea imposibil. Sunt trei straturi de piele, majoritatea tatuajelor sunt făcute în cel de al doilea strat. Dar dacă e făcut doar în primul strat al pielii (ceea ce necesită o precizie chirurgicală, o adevărată magie chiar), tatuajul va dispărea foarte repede. Dar nu total. Nimeni nu ar putea garanta că pigmentul nu a pătruns mai adânc. Ce ar rămâne, ar fi un "semi-tatuaj" nedefinit, unele umbre, cu puncte de culoare pe ici-colo.

"Klicks Tattoo" citează "The Times", unde Dr. Arthur Morris - chirurg plastician - spune: "Un tatuaj rămâne doar dacă e făcut în dermă (stratul de celule de sub epidermă). Cu alte cuvinte, nu există cale de mijloc". În acelaşi articol se mai spune: "Studiourile profesionale, nici măcar nu menţionează aceste aşa-numite tatuaje temporare. Acestea sunt făcute prin saloanele de coafură sau standuri prin super-market-uri. Iar cei ce le fac, pot chiar crede că sunt temporare". În acest caz, tatuajele semi-permanente sunt făcute de către creduli, credulilor.

În concluzie, nu este decât o înşelătorie. "Stick-on tattoos" (desene care se aplică pe piele cu ajutorul hârtiei) sunt temporare (3-7 zile), cele făcute cu henna sunt temporare (2-4 săptămâni), iar tatuajele sunt permanente. Acestea sunt opţiunile reale pe care le aveţi. Dacă nu eşti pregătit să păstrezi tatuajul tot restul vieţii, poate ar fi mai bine să nu-ţi faci unul deloc.


FAQ

tattoo

De ce să-mi fac un tatuaj?
Oamenii se tatuează din diferite motive. Pentru a-i fi pe plac partenerului, pentru că doreşte să aparţină unui grup ce poartă tatuaje, pentru că se identifică cu o anumită sub-cultură recunoscută pentru tatuajele sale, pentru a-şi exprima independenţa, individualitatea sau unicitatea... Toate acestea sunt motive pertinente pentru care oamenii se tatuează. Oricum, datorită faptului că tatuajul e permanent, încearcă să-ţi imaginezi ce vei face peste 10 sau chiar 20 de ani. Poate vei fi un rebel, iar pânza de păianjen de la încheietura mâinii tale va arăta chiar bine; sau poate vei fi înconjurat doar de oameni conservatori, care se vor uita urât la tatuajul tău, iar tu va trebui să-l acoperi mereu cu cămăşi cu mânecă lungă. Ai vrea să porţi mereu cămăşi cu mânecă lungă chiar daca vremea afară e călduroasă?

Doare?
Aceasta este prima întrebare pe care o pune majoritatea oamenilor. Răspunsul este da. Dar ceea ce vrei să ştii cu adevărat este "cât de tare doare şi dacă pot suporta durerea?". NU este chiar atât de rău pe cât îţi imaginezi. Durerea provine de la un grup de ace (3, 5, 7...) ale maşinii de tatuat, care-ţi perforează pielea foarte rapid. Oricum senzaţia nu este aceeaşi cu înţepătura unei injecţii - este mai mult o vibraţie continuă. Durerea de asemenea poate varia, în funcţie de partea corpului pe care se lucrează; zonele cu piele mai subţire de la încheieturile mâinilor sau picioarelor, precum şi zonele osoase, sunt mai dureroase decât altele. Unele tipuri de ace chiar, sunt mai dureroase decât altele (cele folosite pentru contur de exemplu). Aminteşte-ţi că eşti voluntar în această experienţă, gradul de durere depinde de atitudinea ta psihică.


piercing

Doare?
Mai puţin decât te aştepţi. De fapt, procesul a atât de rapid încât cea mai dificilă e frica şi anxietatea care îl preced. Oricum, marea majoritate zâmbeşte la sfârşit. Asta nu înseamnă că nu există durere deloc; dar durerea este diferit percepută de fiecare om în parte. Cu alte cuvinte, mai multe persoane pot suporta grade diferite de durere. Disconfortul pe care îl simţi durează mai puţin de o secundă, în schimb, te bucuri de noua ta bijuterie cât timp doreşti.

Ce pot şi ce nu pot să fac în timpul vindecării?
Consideră piercing-ul ceea ce este de fapt: o rană. Nu vrei să iriţi o rană în timp ce se vindecă, nu? Trateaz-o cu blândeţe - tot timpul. În felul acesta organismul tău va vindeca mai repede rana. şi nu uita niciodată: spală-te pe mâini de fiecare dată înainte de a umbla la piercing.

Pot curăţa cu alcool?
NU. Alcoolul nu este conceput pentru uz intern şi nu va face decât să irite locul şi va complica procesul de vindecare.

Când pot înlocui bijuteria?
Perioada de vindecare a piercing-ului poate varia considerabil de la o persoană la alta. Trebuie să iei în considerare două lucruri: perioada iniţială de vindecare (organismul creează un strat subţire de piele între tine si bijuterie) şi perioada totală de vindecare, atunci când piercing-ul este complet vindecat. Când decizi cât de mult să aştepţi până înlocuieşti bijuteria, aminteşte-ţi că nu vrei să redeschizi rana; asta va întârzia vindecarea şi necesită o grijă deosebită pentru a preveni o eventuală infecţie. În concluzie, ar trebui să aştepţi până piercing-ul nu mai este sensibil, atunci când te poţi "juca" cu bijuteria, când poţi trage de ea şi o poţi răsuci fără să simţi niciun disconfort.

De ce trebuie să pun prima dată o bijuterie din titan sau oţel?
Acestea sunt cele mai bune materiale pe care organismul tău le poate suporta, fără a declanşa o reacţie adversă la noul corp străin din organismul tău.

Ce înseamnă "eliminarea" sau "migrarea" bijuteriei?
Eliminarea apare ca urmare a presiunii din spate asupra bijuteriei, sau pur şi simplu organismul refuză să accepte piercingul. Orice piercing care a suferit o "trauma majoră" (infecţie, alergie, iritaţie) poate fi eliminat. Unele bijuterii vor migra către un loc mai confortabil şi apoi se pot opri. Anumite tipuri de bijuterie sunt mai predispuse eliminării decât altele: cele cu bara dreaptă de exemplu faţă de cele cu bara curbă. Locul ales pentru piercing poate de asemenea cauza eliminarea. Aceasta poate apare foarte repede (imediat ce a fost montată bijuteria) sau mult mai târziu (câţiva ani).

De ce nu este indicată folosirea pistolului pentru piercing?
Folosirea pistolului este o procedură foarte nesănătoasă pentru organism. Pistolul produce o traumă ţesutului forţând o bijuterie ne-ascuţită prin piele, ceea ce va creşte riscul unei infecţii sau unei vindecări anevoioase. Toate bijuteriile trebuiesc montate cu ajutorul acului (conceput special pentru a-şi face loc printre ţesuturi).
O altă problemă a pistolului pentru piercing este faptul că nu poate fi sterilizat corespunzător datorită părţilor din plastic din care este făcut, crescând astfel riscul unor infecţii bacteriene. Totodată forma bijuteriei folosită în piercing-ul cu pistolul nu se pretează la piercing-ul corporal (este prea scurtă şi comprimă ţesutul), iar materialul din care este confecţionată bijuteria este de calitate inferioară, putând inhiba vindecarea, prin apariţia alergiilor sau a dermatitelor de contact.


social SKiNK





close
close